14:02 sîmbătă 22 februarie 2025

poate unul dintre motivele pentru care viața de adult nu ți se pare plantă la ureche (de ce e necesar floare?) este faptul că atunci cînd erai mic și învățai să umbli — cel mai probabil — aveai pe cineva lîngă tine care să-ți dea de înțeles care e faza cu umblatul și eventual să te (semi)prindă cînd cazi ca să nu te lovești grav. vedeai persoana mai mare cum își folosește picioarele, îți era clar că ăla e și obiectivul tău, apoi treceai la treabă.

problema apare când tu ești persoana aia mai mare și aparent nimeni din jurul tău nu se mulțumește doar cu faptul că știi să umbli sau să mănînci singur. nimeni nu te aplaudă pentru asta, ba mai mult, acum înveți ce înseamnă să fii un om valoros pentru societate și realizezi că dacă nu contribui și tu cu nimic de valoare, oamenii sunt chiar deranjați de existența ta — existență pe care oricum ți-o cîștigi cu greu dacă nu ai nimic bun de oferit în schimbul un salariu generos.

dacă ești genul idealist, șansele sunt să te întrebi care e marele scop pentru care ai fost născut și la ce ești suficient de bun și talentat să lucrezi pentru a aduce o schimbare în lume (frumos).

dacă ești genul mai practic, o să încerci să vezi care sunt nevoile mai importante din jurul tău (practic, ce loc de muncă se plătește mai bine) și începi să faci aia. nu ai nevoie de detalii în plus, o faci și gata.

cu puțin sau mai mult noroc, ajungi să faci ceva ce îți place sau cel puțin nu-ți displace. nu simți zilnic cum sufletul se scurge din tine printr-o tastatură sau prin orice unealtă ai folosi în activitatea ta. asta e bine, e de dorit, mai ales că internetul te bombardează din senin cu articole care îți reamintesc ce periculos e să trăiești în stres și cîte boli autoimune poți căpăta — nu recomand foarte multă adîncire în subiect.

și ce fac dacă nu știu ce să fac?

în orice situație te-ai afla în momentul în care citești acest articol, vreau doar să îți amintesc că nu e sfîrșitul lumii pentru că nu ai acel „adult care să te țină de mînă”, cunoscut și sub numele de „mentor”. știu că e bine să-ți găsești unul, dar nu pune presiune pe tine pentru că nu ai mulți oameni pe care îi admiri în jurul tău. poate ai, dar nu ești genul care să se bage în seamă, pentru cei ca tine și ca mine, internetul ne dă un start bun. învață un pic pe cont propriu, măcar așa vei știi ce întrebări să pui, cere ajutor dacă ai ocazia; să te lauzi că ai făcut totul de unul singur nu e foarte impresionant mai ales dacă ți-a luat cu zece ani mai mult pentru că nu ai vrut să accepți sfatul altcuiva.

rezumatul fiecărui podcast motivațional sau al fiecărei cărți de dezvoltare personală deobicei constă în sfatul: gândește-te la ce fel de persoană vrei să fii și începe să te comporți ca atare.

obiceiuri noi, mentalități noi, poți să o faci. experimentează. ai suficient timp. nu ești în urmă.

taie din viața ta persoanele care te descurajează și trăiește pentru tine, meriți asta.

(„taie” e la figurat)

și nu în ultimul rînd, fii mîndru de tine. ai ajuns pînă la finalul unui articol, ceea ce înseamnă că te poți considera un cititor. dacă prietenii tăi spun contrariul, am precizat mai sus ce ai de făcut.